I. Biblia
Eu cred si mărturisesc că Biblia sau Sfânta Scriptură
este Cuvântul lui Dumnezeu, inspirat plenar şi verbal, care a fost scris
de oameni călăuziţi de Duhul Sfânt. Ea este adevărată, fără greşeală
sau adaos omenesc în forma originală, demnă de toată încrederea, fiind
de aceea autoritatea spirituală supremă în toate domeniile vieţii. Atât
Vechiul Testament cât şi Noul Testament - cele 66 de cărţi canonice -
reprezintă revelaţia specială a lui Dumnezeu (2 Tim. 3:16-17; 2 Petru
1:19-21), încheiată cu scrierea ultimei cărţi biblice canonice. Orice
adăugire sau omitere ulterioară este o intervenţie omenească şi
subminează revelaţia Sfintei Scripturi (Exod 20:1; Deut. 4:2; 12:32;
29:1; Prov. 30:6; Ier. 36:1-2; Gal. 1:11-12; Apoc.22:18-19).
Eu cred si marturisesc că fiecare text biblic nu poate avea decât o
singură interpretare, deşi mai multe aplicaţii. Credinciosul are
responsabilitatea de a afla mesajul pe care l-a intenţionat Duhul Sfânt
prin autorul iniţial. Înţelesul Sfintei Scripturi poate fi găsit
printr-o studiere atentă a fiecărui pasaj biblic în parte, folosind
corect metodele de interpretare biblică (studiul lexical-gramatical,
istoric şi contextual), cu rugăciune şi credinţă, prin iluminarea
Duhului Sfânt (Ioan 7:17; 16:12-15; 1 Cor. 2:7-15; 1 Ioan 2:20).
II. Dumnezeu
Eu cred si mărturisesc că există un singur
Dumnezeu Veşnic, Viu, Adevărat (Deut. 6:4; Is.45:5-7; 1 Cor. 8:4);
Spirit Infinit, Personal şi Suveran, Creatorul, Susţinătorul şi Stăpânul
Universului, având o slavă şi o sfinţenie imposibil de redat deplin în
cuvinte omeneşti.
Dumnezeu este demn de toată închinarea, încrederea
şi dragostea pentru că este desăvârşit în toate atributele Sale divine. Eu cred si mărturisesc că Dumnezeul unic fiinţează în trei Persoane
distincte dar de aceeaşi esenţă: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, co-egale şi
co-eterne, care lucrează într-un chip armonios la împlinirea planului
Său veşnic (Ex. 20:2-3; Mat. 28:19; 2 Cor.13:14; Apoc. 4:11).
A. Dumnezeu Tatăl
Eu cred si mărturisesc că Dumnezeu Tatăl, prima Persoană a Dumnezeirii,
porunceşte şi decretează toate lucrurile după voia şi scopul Său (Psalm
145:8-9; 1 Cor. 8:6). Planul lui Dumnezeu Tatăl a fost stabilit "înainte
de întemeierea lumii" şi priveşte controlul suveran al lui Dumnezeu
asupra tuturor domeniilor şi evenimentelor (Gen. 2:18; Iov 14:5; Psalm
2; 33:6-11; Zaharia 14; Mat. 19:1-9; F. Ap. 17:26; Rom. 1:24-28;.8:28;
Efes. 1:9-12; 3:11; 2 Tim.1:9; Tit 1 :2).
Eu cred si mărturisesc că
Dumnezeu Tatăl este Creatorul tuturor lucrurilor (Gen. 1 :1-31.;
Efes.3:9). Ca Stăpân absolut şi atotputernic al universului, Dumnezeu
Tatăl este suveran în creaţie, providenţă şi mântuire (Psalm 103:19;
Rom. 11 :36). Caracterul Lui de Tată se manifestă atât în relaţia din
cadrul Dumnezeirii, cât şi în cea cu umanitatea. Dumnezeu Tatăl este
Creatorul tuturor oamenilor (F.Ap.17:24-28), dar stabileşte o relaţie
Tată – fiu (copil) doar cu cei născuţi din nou prin credinţa în Isus
Cristos (Ioan 1:9-12; Rom. 8:14; 2 Cor. 6:18).
Înainte de întemeierea
lumii, El a decretat lucrurile care trebuie să se împlinească spre
lauda slavei Sale (Efes. 1 :11-12). Dumnezeu Tatăl susţine, conduce şi
stăpâneşte toate lucrurile, evenimentele şi fiinţele (1 Cron. 29:11-12);
însă în suveranitatea Sa, Dumnezeu Tatăl nu este autorul păcatului sau
cel ce aprobă păcatul (Habacuc 1 :13; Ioan 8:38-47), şi nici nu trece
cu vederea păcatele oamenilor: El judecă fără părtinire (1 Petru 1: 17).
Dumnezeu mântuieşte pe toţi cei care vin la El prin Isus Cristos; El
i-a ales înainte de întemeirea lumii şi îi înfiază (Gal. 4:5; Evrei
12:5-9).
B. Dumnezeu Fiul
Eu cred si mărturisesc că Isus
Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a doua Persoană a Dumnezeirii, are toate
atributele divine. El este de aceeași esență, co-egal şi co-etern cu
Tatăl şi Duhul Sfânt (Ioan 10:30;14:9).
Eu cred si mărturisesc că
Dumnezeu Tatăl a creat universul prin Dumnezeu Fiul, Isus Cristos, prin
care sunt şi se ţin toate lucrurile (Ioan 1 :3; Col. 1: 15-17; Evrei 1
:2).
Eu cred si mărturisesc întruparea Lui umană prin naşterea
supranaturală din fecioara Maria (Isaia 7:14; Mat. 1 :23, 25; Luca 1
:26-35) şi viaţa Lui umană fără păcat (Evrei 4:15; 1 Petru 2:22).
Eu cred si mărturisesc că Isus Cristos este pe deplin Dumnezeu şi pe
deplin om. Cele două naturi sunt unite într-o singură Persoană, fiecare
dintre acestea rămânând distincte (Mica 5:2; Ioan 5:23; 14:9-10; Filip.
2:5-8; Col. 2:9).
Eu cred si mărturisesc că, în întruparea Sa,
Domnul Isus Cristos nu a încetat niciodată să fie Dumnezeu, deşi a
refuzat să se folosească de prerogativele şi puterea Sa divină pentru a
elimina suferinţa sau limitările condiţiei Sale umane (Filip. 2:5-8).
Eu cred si mărturisesc că Domnul Isus S-a întrupat pentru a-L revela pe
Dumnezeu (Ioan 1:14, Evrei 1:2-3) şi pentru a mântui lumea pierdută
(Luca 19:10; Evrei: 5:9).
Eu cred si mărturisesc că Domnul Isus
Cristos, prin jertfa Sa ispăşitoare de pe crucea Golgotei, mântuieşte pe
cei care cred în El. Moartea Lui a fost voluntară, înlocuitoare,
ispăşitoare şi răscumpărătoare (Isaia 53; Ioan 10:15; Rom. 3:24-25; 5:8;
Evrei 9:28;1 Petru 2 :24).
Eu cred si mărturisesc că, datorită
eficienţei depline a jertfei unice a Domnului Isus, păcătosul care
crede este născut din nou, eliberat de pedeapsa, povara, puterea şi, în
viitor, de prezenţa păcatului; el este declarat neprihănit, primeşte
viaţa veşnică şi înfierea în familia lui Dumnezeu (Rom. 3:25; 5:8-9;
2Cor. 5:14-15; 1 Petru 2:24; 3:18).
Eu cred si mărturisesc că
Domnul Isus a murit, a fost îngropat şi a înviat a treia zi după
revelaţia făcută de Dumnezeu în Sfânta Scriptură (1 Cor. 15:3-4).
Eu cred si mărturisesc că, prin învierea literală, fizică, din morţi a
Domnului Isus Cristos, Dumnezeu a confirmat dumnezeirea Fiului Său şi a
dat dovada că a acceptat lucrarea răscumpărătoare a lui Cristos la
cruce. Învierea în trup a Domnului Isus este, de asemenea, garanţia
viitoarei învieri în trup a credincioşilor (Ioan 5:26-29; 14:19; Rom.
1:4; 4:25; 6:5-10; 1 Cor. 15:20,23). Acum El este înălţat la dreapta
Tatălui unde mijloceşte pentru noi ca Avocat (Apărător) şi Mare Preot
(Mat. 28:6; Luca 24:38-39; F. Ap. 2:30-31; Rom. 4:25; 8:34; Evrei 7:25;
9:24; 1 Ioan 2:1).
Eu cred si mărturisesc că Domnul Isus Cristos va
reveni în văzduh pentru Biserică, Trupul Său, ca s-o răpească (să o ia
cu Sine), după care va stabili pe pământ Împărăţia de o mie de ani (F.
Ap. 1:9-11; 1 Tes. 4:13-18; Apoc. 20).
Eu cred si mărturisesc că Isus Cristos este Cel prin care Dumnezeu va judeca pe toţi oamenii (Ioan 5:22-23):
a. Pe credincioşii din Biserică, după răpire - pentru răsplătire (1 Cor. 3:10-15; 2 Cor. 5:10);
b. Pe cei rămaşi în viaţă pe pământ după răpire - la revenirea Sa glorioasă (Mat. 25:31-46);
c. Pe cei care nu au fost găsiţi scrişi în Cartea Vieţii - la Tronul cel mare şi alb (Apoc. 20:11-15).
Ca
Singurul Mijlocitor între Dumnezeu şi om (1 Tim. 2:5), Cap al Bisericii
(Efes. 1 :22; 5:23; Col. 1 :18) şi Împărat universal care va domni
(Isaia 9:6; Luca 1:31-33), Domnul Isus Cristos este Judecătorul cel Mare
care îi va osândi pe cei care nu au crezut în El şi nu L-au acceptat
ca Mântuitor şi Domn (Mat. 25:14-46; F. Ap. 17:30-31).
C. Dumnezeu Duhul Sfânt
Eu cred si mărturisesc că Duhul Sfânt, cea de-a treia Persoană a
Dumnezeirii este de aceeași esență, co-egală şi co-eternă cu Dumnezeu
Tatăl şi Dumnezeu Fiul (Ier. 31:31-34; Mat. 18:19; F. Ap. 5:3-4;
28:25-26; 1 Cor. 12:4-6; 2 Cor. 13:14; Evrei 10:15-17). Duhul Sfânt are
toate atributele personalităţii şi divinităţii, incluzând raţiune (1
Cor. 2:10-13), sentiment (Efes. 4:30), voinţă (1 Cor. 12:11), eternitate
(Evrei 9:14), atotprezenţă (Psalm 139:7-10), atotştiinţă (Isaia
40:13-41), atotputere (Rom. 15: 13) şi adevăr (Ioan 16: 13).Recunosc acţiunea suverană a Duhului Sfânt în creaţie (Gen.1 :2), în
întruparea Domnului Isus Cristos (Mat. 1: 18), în scrierea Cuvântului
revelat al lui Dumnezeu (2 Petru 1 :20-21) şi în lucrarea de mântuire
(Ioan 3:5-7).
Eu cred si mărturisesc că, în relaţia cu lumea
păcătoasă, Duhul Sfânt limitează şi restrânge răul, până când se va
împlini planul lui Dumnezeu (2 Tes. 2:7). Eu cred si mărturisesc că
Duhul Sfânt convinge lumea în ceea ce priveşte păcatul, neprihănirea şi
judecata (Ioan 16:7-9; F. Ap. 1:5; 2:4; Rom. 8:39; 2 Cor. 3:18; Efes.
2:22).
Eu cred si mărturisesc că lucrarea Duhului Sfânt în ce-i
priveşte pe cei ce au crezut în Domnul Isus este de a-i transforma pe
credincioşi prin naşterea din nou (regenerare) în asemănarea chipului
Domnului Isus Cristos. Duhul Sfânt botează pe toţi cei ce cred, în
Trupul Lui Cristos – Biserica, în momentul întoarcerii lor la Dumnezeu,
şi îi pecetluieşte (Ioan 16:8; 1Cor. 12:13). Tot El învaţă, mustră,
călăuzeşte, sfinţeşte, ajută pe credincios şi-l întăreşte în vederea
trăirii creştine şi pentru predicarea şi mărturisirea adevărului
Evangheliei (Ioan 16:13; Rom., 8:9; 2 Cor. 3:6; Efes. 1:13; 5:18; 2
Petru 1:19-21; 1 Ioan 2:20,27).
Eu cred si mărturisesc că Duhul
Sfânt locuieşte permanent în credincios (Ioan 14:16; 1Cor. 6: 19), pe
care îl umple (Efeseni 5:18) şi în care produce roada Sa (Gal. 5:22-23).
Eu cred si mărturisesc că Duhul Sfânt dă daruri spirituale Bisericii, nu
pentru a Se autoglorifica sau pentru a preamări darurile în sine, ci
pentru a aduce slavă lui Cristos prin mântuirea celor pierduţi şi prin
zidirea spirituală a credincioşilor în credinţa Evangheliei
(Ioan.16:13-14; Fp.Ap. 1 :8; 1 Cor. 12:4-11; 2 Cor. 3:18).
Eu cred si mărturisesc că Duhul Sfânt este suveran în ce priveşte oferirea
darurilor spirituale pentru desăvârşirea sfinţilor.
III. Omul
Eu cred si mărturisesc că omul a fost creat de Dumnezeu nemijlocit, de la
început după chipul şi asemănarea Sa. El a fost creat un suflet viu,
fără păcat, cu raţiune, sentiment, voinţă şi responsabil înaintea lui
Dumnezeu (Gen. 2:6; 15:25; Iacov 3:9).
Eu cred si mărturisesc că
Dumnezeu l-a creat pe om ca să-I aducă slavă, să aibă părtăşie cu El, să
trăiască o viaţă după voia lui Dumnezeu în ascultare deplină de El şi
să fie administrator peste lucrarea lui Dumnezeu (Isaia 43:7; Col. 1:16;
Apoc. 4:11).
A. Căderea omului în păcat
Eu cred si mărturisesc că, în urma păcatului comis de Adam prin încălcarea
Cuvântului lui Dumnezeu, omul şi-a pierdut starea de nevinovăţie şi
statutul de administrator deplin al lucrării lui Dumnezeu, căzând sub
blestemul morţii spirituale şi fizice ( despărţit de Dumnezeu ), corupt,
total depravat în structura sa spirituală şi morală şi incapabil să
aleagă sau să facă ceea ce este plăcut înaintea lui Dumnezeu, dacă nu
intervine harul divin (Gen. 3:1-19).
Eu cred si mărturisesc că,
în sine însuşi, omul nu are puterea de a se mântui singur, de aceea
este pierdut pentru totdeauna. Omul nu-L va căuta niciodată din propria
iniţiativă pe Dumnezeu (Rom. 3:11). El este rob al păcatului (Rom.
6:17), iar împlinirea voii lui Dumnezeu este pentru el o nebunie (1 Cor.
1:18; 2:14); inima îi este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de
rea (Ier. 17:9), îndreptată numai spre rău (Gen. 6:5).
Singurul Om,
Omul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, întrupat şi născut din fecioara
Maria, însărcinată de la Duhul Sfânt, nu a moştenit natura adamică
păcătoasă (Luca 1:35), dar a purtat păcatul întregii omeniri în trupul
Său pe cruce când a fost răstignit (Ioan 1:29; 1 Cor.15:3; 2 Cor. 5:21).
Eu cred si mărturisesc că toţi oamenii, ca sămânţă, au fost în Adam, de
aceea natura adamică coruptă de păcat a fost transmisă tuturor
oamenilor, în fiecare generaţie. Singurul care a făcut excepţie a fost
Domnul Isus Cristos, care s-a născut fără păcat (Evr. 4:15; 7:26). Din
cauza originii adamice, toţi oamenii sunt păcătoşi prin natură, prin
alegere şi prin declaraţie divină (Psalm 14: 1-3; Ier.17:9; Rom.
3:9-18,23; 5:10-12). De aceea omul nu se poate mântui singur, ci numai
prin actul suveran al răscumpărării prin credinţa în jertfa ispăşitoare a
Domnului Isus Cristos (Ioan 6:44; F. Ap. 13:48; Efes. 2:1-9; 1 Tim.
2:13-14; 2 Tim. 2:25; 2 Petru 1:1; Ioan 1 :8).
B. Căsătoria
Eu cred si mărturisesc că Dumnezeu a planificat, hotărât şi instituit
căsătoria care, în conformitate cu învăţătura Sfintei Scripturi, este
unirea legitimă, liber consimţită, pentru toată viaţa, între un bărbat
şi o femeie pentru întemeierea unei familii (Genesa 1:27-28; 2:18, 24).
De
aceea omul care se căsătoreşte trebuie să intre în această relaţie cu
hotărârea de a o păstra, apăra şi dezvolta (Mat. 19:4-6; Efeseni
5:22-33; Maleahi 2:13-14 ).
Credinciosul trebuie să se căsătorească numai în Domnul (1 Cor. 7:8-9, 39; 2 Cor. 6:14-18).
C. Divorţ şi recăsătorire
Eu cred si mărturisesc că Dumnezeu urăşte divorţul (Maleahi 2:16).
Divorţul încalcă scopul lui Dumnezeu cu privire la familie (Gen. 2:24;
Matei 19:6; Marcu 10:9).
Eu cred si mărturisesc că cei văduvi se pot recăsători, dar numai în Domnul (1 Cor. 7:8-9, 39).
În ceea ce-i priveşte pe cei divortaţi, noi credem şi mărturisim că:
a.
Persoana care a divorţat înainte de întoarcerea la Dumnezeu şi rămâne
necăsătorită poate participa la viaţa Bisericii, dar nu poate fi diacon
sau presbiter (1 Timotei 3:2, 12; Tit 1:5-9).
Persoana care a
divorţat înainte de întoarcerea la Dumnezeu şi se recăsătoreşte
credincios, poate participa la viaţa Bisericii, dar nu la lucrarea de
vestire publică (1 Timotei 3:2, 12; Tit 1:5-9; Matei 19:9; Marcu
10:11-12).
b. Persoana care a intentat divorţul după momentul
întoarcerii la Dumnezeu, îşi va pierde calitatea de membru (Maleahi
2:13-14). Dacă divorţul a fost intentat de partener şi credinciosul
(care nu a dorit divorţul) rămâne necăsătorit, el poate participa la
viaţa bisercii, dar nu poate fi diacon sau presbiter (1 Timotei 3:2, 12;
Tit 1:5-9; 1 Cor. 7:15).
Dacă credinciosul care nu a cerut divorţul se recăsătoreşte, va fi pus sub disciplina Bisericii (Marcu 10:11-12).
c.
Dacă o persoană a divorţat şi s-a recăsătorit înainte de întoarcerea la
Dumnezeu, poate participa la viaţa Bisericii, dar nu poate fi diacon
sau presbiter (1 Timotei 3:2, 12; Tit 1:5-9).
D. Avortul, Homosexualitatea şi Imoralitatea sexuală
Eu cred si mărturisesc că viaţa începe în momentul concepţiei şi avortul este păcat. (Psalm 139:13-16; Ieremia 1:1-5).
Eu cred si mărturisesc că orice formă de homosexualitate este un păcat şi
o urâciune înaintea lui Dumnezeu (Levitic 18:22; 20:13; Romani
1:26-32).
Eu cred si mărturisesc că preacurvia şi curvia, orice
relaţie sexuală incestuoasă și orice formă de imoralitate sexuală (Matei
5:27-30) sunt păcate şi o urâciune înaintea lui Dumnezeu (Levitic
18:6-30; 1 Cor. 6:15-20; 1 Tes. 4:3-6; Evrei 13:4).
IV. Mântuirea
Eu cred si mărturisesc că mântuirea este lucrarea suverană a lui Dumnezeu
făcută prin jertfa de ispăşire a Domnului Isus Cristos la cruce,
oferită omului prin har, prin credinţă, nu prin fapte (Ioan 1 :12; Efes.
1:7; 2:8-10; 1 Petru 1 :18-19).
Eu cred si mărturisesc că
mântuirea nu este un eveniment, ci un proces care are un moment iniţial,
cel al pocăinţei păcătosului, când acesta a primit justificarea /
îndreptăţirea lui Dumnezeu (Rom. 1:17; 3:22; 10:10; Filip. 3:9), după
care urmează două etape de durată: sfinţirea, care este un proces pe
durata vieţii pământeşti, şi o etapă veşnică, glorificarea, care începe
în momentul plecării credinciosului la Domnul (1 Cor. 15:51-52;
Filip.2:12; 1Tes. 4:13-18; 5:8; Evrei 1:14; 1 Petru 1:5).
A. Alegerea
Eu cred si mărturisesc că alegerea este actul suveran al lui Dumnezeu
prin care, înainte de întemeierea lumii, El a pus deoparte pe cei pe
care i-a chemat, i-a regenerat, i-a mântuit şi i-a sfinţit în Isus
Cristos (Rom. 8:28-30; Efes. 1 :4-11; 2 Tes. 2:13; 2 Tim. 2:10; 1 Petru 1
:1-2). Baza alegerii lui Dumnezeu este buna plăcere a voii Sale (Efes.
1:4-11; Rom. 9:6-23).
Invitaţia pentru mântuire este adresată însă tuturor oamenilor.
Eu cred si mărturisesc că Dumnezeu nu a ales oameni pentru condamnare, ci numai pentru mântuire (Rom. 8:28-30; 9:6-23).
Eu cred si mărturisesc că alegerea suverană a lui Dumnezeu nu elimină
responsabilitatea credincioşilor de a-i evangheliza pe cei pierduţi.
Dimpotrivă, Dumnezeu le-a dat credincioşilor responsabilitatea să
evanghelizeze, aceasta slujind la mântuirea celor ce cred în jertfa
Domnului Isus şi ca mărturie împotriva celor ce-L resping pe Domnul Isus
Cristos. Pentru a fi mântuit, omul are responsabilitatea de a crede în
jertfa Domnului Isus Cristos. Dumnezeu a hotărât ca păcătoşii să fie
mântuiţi prin vestirea Evangheliei (Rom. 10: 13-17). Domnul Isus a
predicat Evanghelia (Mat. 4:23; 9:35) şi le-a poruncit ucenicilor să
facă la fel (Mat. 28:19-20).
B. Răscumpărarea
Eu cred si mărturisesc că Dumnezeu îi răscumpără pe păcătoşi printr-un act suveran,
eliberându-i atât de robia păcatului cât şi de consecinţele lui veşnice,
prin Domnul Isus care a plătit, prin sângele Său, pentru fărădelegile
omului (Isaia 53:10; Luca 2:14; Gal. 1:4; Col. 1:19-20). Această dorinţă
a lui Dumnezeu de a-i mântui pe păcătoşi printr-o jertfă ispăşitoare
îşi găseşte originea în dragostea şi dreptatea lui Dumnezeu. Dreptatea
lui Dumnezeu cerea ca cel care a păcătuit să fie pedepsit cu moartea,
iar dragostea lui Dumnezeu a pregătit un mijloc de salvare a păcătoşilor
(Rom. 6:23).
Eu cred si mărturisesc că jertfa de ispăşire a
Domnului Isus este singura cale de mântuire a omului păcătos, care nu se
poate răscumpăra singur (Psalm 49:7-8; loan 14:6; F. Ap. 4:12; Gal.
3:21; 1 Petru 1:18-19).
Eu cred si mărturisesc că răscumpararea a
fost făcută ca o jertfă adusă lui Dumnezeu pentru împăcarea păcătosului
cu El. Omul păcătos L-a ofensat pe Dumnezeu şi a devenit obiectul mâniei
judiciare divine. Prin ispăşirea păcatelor de către Fiul Său, au fost
satisfăcute atât dreptatea cât şi sfinţenia lui Dumnezeu. Ispăşirea
realizată de Domnul Isus Cristos nu are efect decât asupra celor care au
acceptat jertfa Domnului Isus Cristos ca unic mijloc de mântuire (Mat. 1
:21; 20:28; Ioan 6:37-39,44,65; 10:14-15; 17:2-3,9,24; Efes. 1:3-11).
Lucrarea pe cruce a Domnului Isus nu l-a făcut pe om capabil de a fi
mântuit, ci l-a mântuit (F. Ap. 20:28; Rom. 5:9-10,18-19). Chiar dacă
această lucrare se aplică mai târziu în viaţa oamenilor, ei sunt
mântuiţi pe baza sângelui vărsat de Domnul Isus la cruce, lucrarea
ispăşitoare fiind încheiată.
C. Îndreptăţirea sau Neprihănirea/Justificarea
Eu cred si mărturisesc că îndreptăţirea este un act al lui Dumnezeu (Rom.
8:33) prin care îl declară în mod legal ca fiind neprihănit pe
păcătosul care, prin credinţa în jertfa Domnului
Isus, se pocăieşte
de păcatele lui (Isaia 55:6-7; Luca 13:3; F. Ap. 2:38; 3:19; 11 :18;
Rom. 2:4; 2 Cor. 7:10) şi mărturiseşte că Isus Cristos este Mântuitor şi
Domn (Rom. 10:9-10; 1 Cor. 12:3; 2 Cor. 4:5; Filip. 2:11). Această
neprihănire nu apare ca urmare a efortului omului sau a virtuţilor lui
(Rom. 3:20; 4:6), ci a faptului că Domnul Isus Cristos a luat păcatele
noastre asupra Sa şi ne-a dăruit în schimb neprihănirea Lui (Col. 2: 14;
1 Petru 2:24; 1 Cor. 1 :30; 2 Cor. 5:21). În felul acesta Dumnezeu,
care este neprihănit, socoteşte totuşi neprihănit pe cel ce crede în
Isus (Rom. 3:26).
D. Naşterea din nou / Regenerarea
Eu cred si mărturisesc că naşterea din nou (regenerarea spirituală) este
lucrarea supranaturală a Duhului Sfânt prin care îi sunt date omului o
viaţă şi o natură nouă (Ioan 3:3-7; Tit 3:5, 2 Petru 1:3-4). Aceasta se
face numai prin puterea Duhului Sfânt, prin intermediul Cuvântului lui
Dumnezeu (Ioan 5:24; Romani 10:13-17) pe care păcătosul îl aude, îl
primeşte şi faţă de care răspunde pozitiv. Naşterea din nou se manifestă
prin fapte ale pocăinţei care se văd într-o atitudine şi o comportare
neprihănită, nu prin vorbirea în limbi, prorocire sau alte daruri
miraculoase. (Rom. 12:3-8; 1Cor. 12:4-11; 13:8-10; 2 Cor. 12:12; Efes.
4:7-12; Evrei 2:1-4; 1 Petru 4:10-11).
Faptele bune sunt un
rezultat al naşterii din nou (Matei 7:16-20; 1 Cor. 6:19-20; Efes.
2:10), prin lucrarea Duhului Sfânt, când credinciosul se supune Domnului
Isus şi ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu (Efes. 5:17-21; Filip. 2:12;
Col. 3:16; 2 Petru 1:4-10). Această ascultare îl face pe credincios tot
mai asemănător cu Domnul Isus Cristos (2 Cor. 3:18). Asemănarea va fi
deplină în momentul glorificării credinciosului la revenirea lui Cristos
(Rom. 8:17; 2 Petru 1 :4; 1 Ioan 3:23).
E. Sfinţenia şi sfinţirea
Eu cred si mărturisesc că fiecare credincios este sfinţit (pus deoparte)
pentru Dumnezeu ca urmare a îndreptăţirii în Cristos. În felul acesta
credinciosul este declarat sfânt şi văzut ca fiind sfânt.
Sfinţenia
este poziţională şi instantanee şi nu trebuie confundată cu sfinţirea
progresivă. Ea are de a face cu poziţia credinciosului, nu cu umblarea
lui creştină (F. Ap. 20:32; 1 Cor. 1 :2,30;
6:11; 2 Tes. 2:13; Evrei 2:11; 3:1; 10:10, 14; 13:12; 1 Petru 1:2).
De
asemenea, noi credem şi mărturisim că, în viaţa credinciosului, Duhul
Sfânt lucrează sfinţirea progresivă prin care credinciosul este adus,
prin ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu, într-o stare după voia lui
Dumnezeu. Credinciosul trăieşte astfel o viaţă de sfinţenie în creştere,
ceea ce duce la asemănarea sa tot mai mare cu Domnul Isus Cristos (Ioan
17:17, 19; Rom. 6:122; 8:29; 2 Cor. 3:18; 1 Tes. 4:3-4; 5:23).
Din
cauza aceasta, noi credem şi mărturisim că în viaţa credinciosului este o
luptă spirituală zilnică între fiinţa cea nouă în Cristos şi natura
păcătoasă, dar credinciosul poate birui păcatul pentru că în el
locuieşte Duhul Sfânt (Romani 7:14-25; 8:1-16). Lupta aceasta a
sfinţirii va continua toată viaţa credinciosului. Cât vom trăi, nu vom
putea spune că am eliminat orice posiblitate de a păcătui, dar credem
că Duhul Sfânt ne ajută să biruim în lupta împotriva păcatului (Gal.
5:16-25; Efes. 4:22-24; Filip. 3:12; Col. 3:9-10; 1 Tes. 4:3; 1 Petru
;14-16; 1 Ioan 1:8-2:4; 1 Ioan 3:5-9).
Eu cred si mărturisesc că
cel credincios trebuie să nu se conformeze modului păcătos de viaţă al
lumii, din dragoste faţă de Domnul Isus Cristos (2 Tes. 1:11-12; Evrei
12:1-2), şi trebuie să demonstreze printr-o viaţă de ascultare şi o
creştere în sfinţirea personală că este copil al lui Dumnezeu (Rom.
12:1-2; 2 Cor. 7:1; Evrei 12:14; Tit 2:11-14; 1 loan 3:1-10).
Eu cred si mărturisesc că un credincios, ca să trăiască o viaţă sfântă, nu
trebuie să se retragă din lume, pentru că aceasta este locul unde
trebuie să-L slujească pe Dumnezeu (1 Cor. 5), ci să se împotrivească şi
să osândească lucrările întunericului (Efes. 5).
Eu cred si mărturisesc că sfinţirea este un proces care are trei aspecte:
a.
sfinţenia poziţională – este actul veşnic al lui Dumnezeu, bazat pe
răscumpărarea lui Cristos, care-l aşează pe credincios într-o poziţie de
sfinţenie în momentul când acesta crede în Isus Cristos ca Mântuitor şi
Domn. (Evr. 3:1; 10:10-14).
b. sfinţirea progresivă – este procesul
continuu în care credinciosul, iluminat de Duhul Sfânt, pune în
aplicaţie Cuvântul lui Dumnezeu în viaţa de fiecare zi, lucru ce duce la
o biruinţă asupra păcatului şi la o creştere tot mai mare în asemănarea
cu Cristos (Ioan 17:17; 1 Cor. 1 :30; 2 Cor. 3;18; Efes. 5:25-26; 1
Tes. 4:3-4; 5:23-34).
c. sfinţenia finală – este starea de sfinţenie
desăvârşită, care are loc la moartea credinciosului, iar pentru
credincioşii găsiţi în viaţă, la revenirea Domnului Isus Cristos (Efes.
5:27; 1 Ioan 3:2; luda 24-25; Apoc. 22:11).
F. Siguranţa mântuirii
Eu cred si mărturisesc că cei care au crezut în jertfa Domnului Isus şi-L
au pe Fiul lui Dumnezeu în viaţa lor, sunt mântuiţi şi au viaţa
veşnică. Toţi cei născuţi din nou sunt păstraţi şi păziţi de Dumnezeu
Tatăl pentru Domnul Isus Cristos (Ioan 10:28-29; Rom. 8:14 – 16, 35-39;
Filip. 1:6; 1 Ioan 5:10-13; Iuda 1). Această siguranţă îi motivează pe
credincioşi să trăiască o viaţă de sfinţenie şi nicidecum o viaţă de
compromis cu păcatul (1 Ioan 3:6, 9, 10).
V. Biserica
A. Definirea şi scopul Bisericii
Eu cred si mărturisesc că toţi cei ce cred în Domnul Isus Cristos şi Îl
acceptă ca Mântuitor şi Domn al lor personal formează Biserica, stâlpul
și temelia adevărului, Trupul lui Cristos (1 Cor. 12:12-13), care este
Mireasa lui Cristos (2 Cor. 11 :2; Efes. 5:23-32; Apoc.19:7-8) şi al
cărei Cap este Cristos (Efes. 1 :22; 4;15; Col. 1 :18).
Eu cred si mărturisesc că Biserica a luat fiinţă în ziua Cincizecimii (F. Ap. 2: 1-21, 38-47).
Eu cred si mărturisesc că Biserica este un organism spiritual unic, creat
de Dumnezeu din toţi cei născuţi din nou, din toate națiunile,
începând cu ziua Cincizecimii şi până la răpirea ei (Efes. 2:11-3:6).
Biserica este diferită de Israel (1 Cor. 10:32), fiind taina lui Dumnezeu descoperită în epoca harului (Efes. 3:1-6; 5:32).
Eu cred si mărturisesc că Biserica lui Cristos (Mat. 16:18) se manifestă
prin Biserici locale care au aceleaşi atribuţii ca şi Biserica în
ansamblul ei.
Eu cred si mărturisesc că Biserica locală este
comunitatea oamenilor născuţi din nou de Duhul Sfânt prin credinţa în
jertfa Domnului Isus Cristos, uniţi şi organizaţi sub o conducere
spirituală pentru îndeplinirea unui întreit scop:
a. glorificarea lui Dumnezeu prin închinare (rugăciune, cântare, Masa Domnului, dărnicie ş.a.m.d.);
b. zidirea sufletească a credincioşilor prin echipare, învăţătură şi părtăşie (Efes. 4:11-16);
c. evanghelizarea celor nemântuiţi prin Cuvânt şi trăire (1 Cor. 11: 18-20; Evrei 10:25).
B. Misiunea Bisericii
1. Glorificarea lui Dumnezeu prin închinare
Eu cred si mărturisesc că scopul primordial al Bisericii este
glorificarea lui Dumnezeu (Efes. 3:21). Biserica Îl glorifică pe
Dumnezeu prin închinare, care este răspunsul activ adresat lui Dumnezeu
pentru tot ceea ce este şi face El, şi manifestat prin atitudine,
acţiune, gânduri şi cuvinte.
Biserica îşi exprimă închinarea prin: rugăciune, cântare, predicare, citirea Bibliei, slujire, Masa Domnului şi dărnicie.
2. Zidirea / edificarea credincioşilor
Eu cred si mărturisesc că zidirea / edificarea sfinţilor este lucrarea de
creştere spre maturitate spirituală, care se face prin credinţă, prin
exercitarea darurilor spirituale (Efes. 4:13-16), prin învăţătura din
Cuvântul lui Dumnezeu (2 Tim. 2:2, 15; 3:16-17), prin părtăşia frăţească
(F. Ap. 2:42; Evrei 10:25; 1Ioan 1:3), prin participarea la Masa
Domnului (Luca 22:19; F. Ap. 2:38-42).
3. Evanghelizarea celor pierduţi
Eu cred si mărturisesc că evanghelizarea celor pierduţi este una dintre
cele mai importante porunci pe care a dat-o Domnul Isus Bisericii.
Biserica are datoria de a vesti Evanghelia prin Cuvânt şi faptă întregii
lumi, începând cu cei din casele noastre (Mat. 28:19-20; F.Ap. 1:8;
2:42).
Eu cred si mărturisesc că împărtăşirea Evangheliei este
lucrarea pe care trebuie s-o facă fiecare credincios, în public sau de
la om la om (1 Cor. 15:58; Efes. 2:10; 4:12; Apoc. 22:12).
C. Conducerea Bisericii
Eu cred si mărturisesc că autoritatea unică şi supremă a Bisericii este
Cristos (1 Cor. 11:3; Efes. 1:22; Col. 1:18), iar întreaga conducere a
Bisericii, darurile spirituale, disciplina, ordinea şi închinarea sunt
rânduite de El în suveranitatea Sa şi puse în practică prin intermediul
slujitorilor Lui. Slujitorii spirituali, pe care îi numeşte Biblia că au
datoria de a conduce Biserica, şi care sunt sub autoritatea Domnului
Isus Cristos, sunt presbiterii (numiţi în Sfânta Scriptură şi episcopi,
bătrâni sau păstori: F. Ap. 20:28, Efes. 4:11), ajutaţi de diaconi (F.
Ap. 6:1-6). Amândouă categoriile de slujitori trebuie să îndeplinească
calificările biblice (1 Tim. 3:1-13; Tit 1 :5-9; 1Petru 5:1-5).
Presbiterii şi diaconii sunt recunoscuţi de Biserica locală pe baza
calificării şi slujirii lor (1Tim. 3:1-13).
D. Darurile spirituale
Eu cred si mărturisesc că Bisericii i s-au dat daruri spirituale:
darurile miraculoase ale revelaţiei divine (Efes.3:3-5; Col.1:25-29),
darul minunilor, darul vindecărilor, darul vorbirii în limbi, darul
tălmăcirii limbilor, date în epoca apostolică cu scopul de a împlini
revelaţia divină și de a confirma autenticitatea mesajului apostolic (2
Cor. 12;12; Evrei 2:3-4), și de asemenea daruri pentru zidirea
credincioşilor (Rom. 12:6-8;Efes.4:11-16;1Cor.12 :7,11;14:3,4,12). După
ce canonul Noului Testament s-a încheiat, singurul test de autenticitate
a mesajului unui om rămâne Scriptura; de aceea darurile semne (darul
minunilor, darul vindecărilor, darul vorbirii în limbi, darul tălmăcirii
limbilor) nu mai sunt necesare astăzi pentru a valida un om sau
lucrarea lui (1 Cor. 13:8-12; Galateni 1:8-9; Iuda 3; Apocalipsa 22:18).
Eu cred si mărturisesc că darurile spirituale pot fi
contrafăcute de Satan cu scopul de a-i înşela pe credincioşi ( 2 Tes.
2:9-10; Apoc. 13:13-14; Mat. 24;11,24; Fapte 20:29-30).
Eu cred si mărturisesc că darurile spirituale pot fi folosite în mod abuziv (1Cor.
14:13-20; Filipeni 1:15-17). De aceea prioritatea supremă a
credinciosului este relaţia personală cu Dătătorul darului, Dumnezeu,
iar exercitarea darului spiritual se face în contextul dezvoltării
caracterului creştin şi a roadei Duhului Sfânt (1Cor. 13:1-3). Biserica
trebuie să folosească darurile spirituale în concordanţă cu învăţătura
Sfintei Scripturi (1 Cor. 14:26-33).
Eu cred si mărturisesc că
fiecare membru al Bisericii a primit daruri spirituale pentru slujire,
daruri care trebuie identificate şi dezvoltate pentru împlinirea
scopului Bisericii (Rom. 12:5-8; 1 Cor. 12:4-31; Efeseni 4:11-16; 1
Petru 4:10-11).
Eu cred si mărturisesc că femeia poate sluji în
Biserică în lucrarea de diaconie şi de învăţare a femeilor mai tinere
(implicit a copiilor), doar sub autoritatea presbiterilor şi a soţului
(1 Tim. 2:12; 3:11; Tit 2:3-5).
E. Actele de cult
Eu cred si mărturisesc că bisericii locale i-au fost lăsate două acte de cult,
botezul noutestamental şi Masa Domnului (Mat. 26:26-29; 28: 1920; F. Ap.
2:28-42; Rom. 6:3-5), care îndeplinesc următoarele criterii:
a. au fost poruncite de Domnul Isus aşa după cum sunt prezentate în Evanghelii;
b. au fost practicate de biserica primului secol, după cum sunt descrise în cartea Faptele Apostolilor;
c. au fost explicate din punct de vedere spiritual de apostoli, în Epistole.
1. Botezul creştin
Eu cred si mărturisesc că Botezul noutestamental este mărturia unui cuget
curat (1 Petru 3:21) al celui credincios că a crezut în Domnul Isus
Cel răstignit, îngropat şi înviat, şi că, prin credinţa în Cristos, s-a
făcut una cu El în moartea faţă de păcat şi în învierea la o viaţă nouă
(Rom. 6:1-11). Botezul este, de asemenea şi un semn al părtăşiei şi
identificării celui botezat cu Trupul vizibil al lui Cristos, biserica
locală (F. Ap. 2:41-42; 1 Cor.12:13).
Botezul noutestamental se face prin scufundare (F. Ap. 8:36-39).
Eu nu cred că botezul în apă poate mântui, pentru că mântuirea este
numai lucrarea Atotputernicului Dumnezeu făcută la cruce prin Fiul Său
Isus Cristos (Rom. 5:9-10) şi dusă la îndeplinire prin puterea Duhului
Sfânt în cel care a crezut (Tit 3:5).
2. Masa Domnului / Frângerea Pâinii
Eu cred si mărturisesc că Masa Domnului este amintirea şi vestirea morţii
şi învierii Domnului Isus Cristos până când El va reveni pentru ai Săi.
Masa Domnului este un act solemn la care fiecare credincios trebuie să
participe, după cercetarea de sine (1 Cor. 11:28-32).
Eu cred si mărturisesc că, deşi elementele de la Masa Domnului, pâinea şi vinul,
sunt numai simboluri ale trupului şi sângelui Domnului Isus Cristos (şi
nu se transformă sau nu conţin trupul şi sângele Domnului), luând din
ele, mărturisim că avem părtăşie cu Domnul Cristos cel înviat şi suntem
una cu credincioşii din Biserică (1 Cor.10:16-17).
Luând parte la
Masa Domnului, de regulă în prima zi a săptămânii, adică duminica, ne
amintim de moartea şi învierea Domnului Isus Cristos (Mat. 28:1-7; Marcu
16:1-9; Luca 24:1-7; loan 20:1-23) şi urmăm exemplul primilor creştini
(F. Ap. 20:7; 1 Cor. 16:2).
F. Disciplina în Biserica
Eu cred si mărturisesc că Domnul Isus Cristos S-a dat pe Sine Însuşi
pentru Biserică, "ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu
apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică
slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci
sfântă şi fără prihană." (Efes. 5:26-27).
Eu cred si mărturisesc că
în biserica locală trebuie să existe sfinţenie şi orânduială (1
Cor.14:33). În caz contrar, disciplinarea o face:
a. Dumnezeu Tatăl, în special prin mustrarea divină (Ioan 15:2; 1 Cor. 11:32; Evrei 12:10).
b. Cel credincios în viaţa personală (1 Cor. 11:28-31; 2 Cor. 7: 1; 1 Ioan 3:2-3).
c. Biserica locală prin disciplina în Biserică (Mat. 18:17).
Eu cred si mărturisesc că punerea sub disciplină o face Comitetul de
prezbiteri pentru erezii, imoralitate, dezbinări şi altele de felul
acesta, dar şi pentru lipsa îndelungată nemotivată din mijlocul
frăţietăţii (F. Ap. 5:11; Rom. 16:17; 1 Cor. 5:6-8,13; 2 Cor. 2:6; 2
Tes. 3:6, 14; Tit 3:10-11; Evrei 10:25; 2 Ioan 10). Disciplinarea are ca
scop îndreptarea şi recuperarea celui greşit.
Eu cred si mărturisesc că între membrii Bisericii trebuie să existe pace şi armonie.
Atunci când apar conflicte între membrii Bisericii, acestea trebuie
rezolvate în cadrul Bisericii, conform Sfintei Scripturi (Matei 5:23-26;
18:15-20; 1 Cor. 6:1-11).
G. Relaţia între Bisericile locale
Eu cred si mărturisesc că Biserica locală este autonomă în relaţia cu
alte Biserici locale. De asemenea, eu cred si mărturisesc că
Bisericile locale cooperează între ele pentru ajutorare,
propovăduirea Evangheliei şi păstrarea credinţei adevărate (F. Ap.
8:14-17; 11:19-26,27-30; 15:1-31; 1 Cor. 16:1-3; 2 Cor. 8:1-15; Col.
4:16).
H. Relaţia Bisericii cu Statul
Eu cred si mărturisesc că Statul este rânduit de Dumnezeu pentru binele şi ordinea
societăţii umane. Creştinul îşi poate exercita drepturile cetăţeneşti în
conformitate cu propria sa conştiinţă. Creştinul trebuie să se roage
pentru autorităţi şi să le respecte. Ascultarea de autorităţi se face
atâta vreme cât cerinţele lor nu vin în contradicţie cu Cuvântul lui
Dumnezeu şi cu voia Domnului Isus Cristos – Singurul Domn al conştiinţei
umane, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor (Exod 18:21-22; 2 Sam.
23:3; Dan. 3:17-18; Mat. 22:21; F. Ap. 4:19-20; 5:29; 23:5; Rom.
13:1-7).
VI. Îngerii
A. Îngerii sfinţi
Eu cred si mărturisesc că îngerii sunt fiinţe spirituale create de Dumnezeu, de
aceea nu trebuie să ne închinăm înaintea lor (Col. 1 :16; Ps. 148:2-5;
Evrei 1 :14). Ei au fost creaţi ca să-L
slujească pe Dumnezeu şi să I se închine (Luca 2:9-14; Evrei 1 :6-7,14; 2:6-7; Apoc. 5:11-14;
19:10; 22:9).
Eu cred si mărturisesc că îngerii sunt fiinţe cu personalitate (Luca
2:9-14; Gen.19) şi, deşi se află mai presus de oameni (Evr. 2:7), nu
sunt creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, ca omul, de aceea nu
vor moşteni destinul glorios al omului, acela de a fi mântuiţi de
Cristos. La împlinirea vremurilor, oamenii mântuiţi vor fi mai presus de
îngeri (1 Cor. 6:3).
Eu cred si mărturisesc că îngerii sunt fiinţe
spirituale care au inteligenţă dar nu sunt atotcunoscătoare, sunt
puternice dar nu atotputernice şi se pot afla într-un singur loc o dată,
nefiind atotprezente (Mat. 8:16, 28-34; 9:32; 15:22; Marcu 1:24; 5:3-4;
9:22; Luca 10:17, 20; loan 10:21;
F. Ap. 16:16; 1 Tim. 4:1).
Ei
sunt creaturi morale, deoarece unii sunt sfinţi (Matei 25:31; Marcu
8:38; Luca 1:26; Fapte 10:22), în timp ce alţii au păcătuit, devenind
demoni (Ioan 8:44; 1 Ioan 3:8-10).
B. Îngerii căzuţi
Eu cred si mărturisesc că Satan este un înger creat şi autorul păcatului.
El a căzut sub judecata lui Dumnezeu atunci când s-a răzvrătit faţă de
Creatorul său (Isaia 14:12-17; Ezechiel 28:1119), atrăgând în aceasta o
parte din îngeri (Mat. 25:41; Apoc. 12:1-14) şi aducând păcatul în
lume şi în fiinţa umană prin ispitirea omului (Geneza 3:1-15).
VII. Lucrurile de la urmă/Escatologie
A. Moartea, starea intermediară şi învierea
Eu cred si mărturisesc că moartea fizică este despărţirea sufletului /
spiritului de trup şi nu înseamnă anihilarea persoanei sau pierderea
conştienţei (Apoc. 6:9-11).
Când se produce separarea sufletului de
trup, credinciosul trece imediat în prezenţa lui Cristos (Luca 23:43; 2
Cor. 5:8; Filip. 1 :23) (Filip. 1 :21-24). Această separare va dura,
pentru cei răscumpăraţi, până la Răpire (1 Tes. 4:13-17); atunci va avea
loc învierea lor, iar trupurile de slavă şi sufletele celor credincioşi
se vor uni şi vor fi în glorie pentru totdeauna cu Domnul (1 Cor.
15:35-44, 50-54; Filip. 3:21). Până atunci, sufletele celor răscumpăraţi
vor rămâne într-o stare de partăşie fericită cu Domnul, aşteptând
reîntregirea fiinţei lor prin învierea trupurilor (2 Cor. 5:8).
Eu cred si mărturisesc că toţi oamenii vor învia în trup, cei mântuiţi
pentru viaţa veşnică (Ioan 6:39; Rom. 8:10-11,19-23; 2 Cor. 4:14), iar
cei nemântuiţi pentru pedeapsa veşnică (Dan. 12:2; Ioan 5:29; Apoc.
20:13-15).
Eu cred si mărturisesc că sufletele celor care au murit
nemântuiţi sunt ţinute în Locuinţa Morţilor în chinuri, până la a doua
înviere (Luca 16:19-26; Apoc. 20:13-15), când sufletul se va uni cu
trupul înviat (Ioan 5:28-29). Atunci ei se vor înfăţişa în faţa tronului
mare şi alb al judecăţii lui Dumnezeu (Apoc. 20:11-15) şi vor fi
aruncaţi în iad, iazul de foc (Mat. 25:41-46), unde vor sta veşnic
într-un chin conştient, despărţiţi de Dumnezeu (Dan. 12:2; Mat.
25:41-46; 2 Tes. 1:7-9).
B. Răpirea Bisericii
Eu cred si mărturisesc că Domnul Isus Cristos va veni să Îşi răpească Biserica (Ioan
14:1-2; 1 Cor.15:51-53; 1 Tes. 4:15-5:1; Tit 2:13). Revenirea Lui va fi
personală. Între Răpire şi revenirea în slavă a Domnului cu sfinţii
Săi, în cer va avea loc răsplătirea credincioşilor potrivit cu lucrarea
pe care au făcut-o (1 Cor. 3:11-15; 2 Cor. 5:10).
C. Necazul cel Mare
Eu cred si mărturisesc că, după ce Biserica va fi răpită (Ioan 14:1-3; 1
Tes. 4:13-18), judecata lui Dumnezeu va veni peste lumea necredincioasă
(Ier. 30:7; Dan. 9:27; 12:1; 2 Tes. 2:7-12; Apoc. 16). Punctul culminant
al acestei judecăţi va fi la revenirea în glorie a Domnului Isus
Cristos pe pământ (Mat. 24:27-31; 25:31-46; 2 Tes. 2:7-12).
Eu cred si mărturisesc că Necazul cel Mare va începe după răpirea
Bisericii, când Anticristul va încheia legământul de protecţie cu
Israel, şi va dura şapte ani (Dan. 9:27). În această perioadă,
Anticristul va crea o aparentă unitate politică, economică şi religioasă
şi va cere tuturor să i se închine, pretinzând locul lui Dumnezeu (Dan.
7:19-27; 9:24-27).
Eu cred si mărturisesc că, în perioada
Necazului cel Mare, treimea diabolică (Şarpele cel vechi / balaurul,
Anticristul şi prorocul mincinos) va avea controlul asupra întregului
pământ şi va atrage judecata lui Dumnezeu (Apoc. 13; 14).
Eu cred si mărturisesc că a doua venire a lui Cristos va duce la încheierea
Necazului cel Mare şi la finalizarea judecăţii lui Dumnezeu în această
etapă (Apoc. 19:11-21).
D. A doua venire a Domnului Isus şi Mileniul
Eu cred si mărturisesc că, după cei şapte ani de necaz, Cristos va reveni
într-un mod fizic, vizibil, ca să se aşeze pe scaunul de domnie al lui
David (Mat. 25:31; Luca 1:31-33; F. Ap. 1:1011; 2:29-30) şi să
instaureze pe pământ Împărăţia de o mie de ani (Mileniul) (Apoc.
20:1-7). În acest timp, sfinţii înviaţi din Vechiul Testament vor domni
împreună cu El peste Israel şi peste celelalte neamuri ale pământului
(Ezechiel 37:21-28; Dan. 7:17-22; Apoc.19:11-16). Această domnie va fi
precedată de înlăturarea lui Anticrist şi a prorocului mincinos, şi de
legarea lui Satan pentru o mie de ani (Dan. 7:17-27; Apoc. 20:1-7).
Eu cred si mărturisesc că Împărăţia aceasta este împlinirea făgăduinţei
lui Dumnezeu faţă de Israel (Isaia 65:17-25; Ezechiel 37:21-28; Zaharia
8:1-17), prin care El promitea evreilor că vor primi înapoi ţara pe care
au pierdut-o în urma neascultării (Deut. 28:15-68; Ier. 31 :31-34;
Ezechiel 36:22-32; Mat. 21 :43; Rom. 11 :1-16, 25-29).
Eu cred si mărturisesc că această vreme de domnie a lui Cristos va fi caracterizată
de armonie, dreptate, pace, neprihănire şi viaţă lungă (Isaia 11;
65:17-25; Ezechiel 36:33-38), şi se va încheia atunci când Satan va fi
dezlegat pentru puţină vreme (Apoc. 20:7).
E. Judecata celor nemântuiţi
Eu cred si mărturisesc că, după domnia de o mie de ani a Domnului Isus
Cristos, Satan va fi dezlegat şi va înşela popoarele pământului ca să se
unească şi să lupte împotriva sfinţilor şi a Ierusalimului. În timpul
acestei lupte, armatele inamice poporului lui Dumnezeu vor fi distruse
de foc din cer (Apoc. 20:9). După aceea, Satan va fi aruncat în iazul de
foc (Mat. 25:41; Apoc.20:10), iar Cristos, care este Judecătorul
omenirii (loan 5:22), va învia toţi oamenii şi-i va judeca la scaunul de
domnie mare şi alb.
Eu cred si mărturisesc că învierea celor
nemântuiţi pentru judecată va fi o înviere în trup. După judecată (Rom.
14:10-13), ei vor fi aruncaţi în iazul de foc în care vor trăi conştient
în pedeapsa veşnică (Mat. 25:41; Apoc. 20:11-15).
F. Veşnicia
Eu cred si mărturisesc că, după împărăţia de o mie de ani şi judecata
celor necredincioşi (2 Tes. 1 :9; Apoc. 20:7-15), cei mântuiţi vor intra
în starea veşnică a slavei lui Dumnezeu. În timpul acesta pământul
actual va fi distrus în întregime (2 Petru 3: 10) şi înlocuit cu un
pământ nou pe care vor locui numai neprihăniţii (Efes. 5:5; Apoc. 20:15,
21-22). După aceea cetatea cerească va coborî din cer (Apoc. 21 :2) şi
va fi locuinţa sfinţilor unde se vor bucura de părtăşia veşnică cu
Dumnezeu şi unul cu celălalt (Ioan 17:3; Apoc. 21; 22). Domnul Isus
Cristos, pentru că şi-a îndeplinit lucrarea de Mântuitor, va da în
mâinile Tatălui Împărăţia (1 Cor. 15:24-28) şi Sfânta Treime va domni
veşnic în toate sferele existenţei (1 Cor. 15:28).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu