Cine are puterea de a ierta păcatul astăzi? Toţi episcopii şi preoţii Bisericii Catolice pot ierta păcatul… Ce ai de făcut pentru a-ţi fi iertate păcatele? Trebuie să îţi pară cu adevărat rău pentru ele şi să te confesezi (spovedeşti) unui preot catolic… Preotul doar se roagă ca păcatele tale să fie iertate? Nu, acţionând ca instrumentul şi slujbaşul lui Dumnezeu, el iartă cu adevărat păcatele. (Catechism, pp. 78).
În continuare voi prezenta perspectiva biblică asupra iertării păcatelor, aşa cum am înţeles-o eu.
1. Numai Dumnezeu poate ierta păcatele (Marcu 2. 7-12)2. Păcatele omenirii pot fi iertate numai datorită jertfei lui Iisus Christos (Efeseni 1.7: “prin sângele Lui avem iertarea păcatelor”. “Oricine crede în El, capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.” (Faptele apostolilor 10.43))
3. Biblia prezintă exemplele unor persoane care s-au rugat direct Domnului, fără intermediar, pentru iertarea păcatelor (Faptele apostolilor 8.22: “pocăieşte-te dar de această răutate a ta, şi roagă-te Domnului să ţi se ierte gândul acesta al inimii tale…”. “Şi ne iartă nouă greşelile noastre…” – Matei 6.12, pasajul din rugăciunea “Tatăl nostru”)
4.În Vechiul Testament, preoţii erau intermediari între oameni şi Dumnezeu; pentru a fi iertaţi de păcate, evreii trebuiau să aducă jertfă un animal pe care să îl ofere preotului. Toate aceste ritualuri ţinteau în viitor la venirea lui Iisus, adevărata jertfă care iartă definitiv păcatele prin sângele Său (Evrei 9.12).
După moartea şi învierea lui Iisus, El Însuşi a devenit Preotul nostru, căruia ne putem adresa direct pentru iertare, fără intermediari (“Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu să rămânem tari în mărturisirea noastră.” Evrei 4.14 )
“Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos.” (1 Timotei 2.5).
“Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1.9). Acest text de asemenea arată către o mărturisire adresată direct lui Iisus.
5. Orice creştin se poate ruga pentru iertarea păcatelor cuiva; dar el nu le poate ierta efectiv – numai Dumnezeu poate. Creştinii îşi pot mărturisi unii altora păcatele pentru a se încuraja reciproc şi pentru a se ruga unii pentru alţii. “Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.” Iacov 5.16
6. Există anumite pasaje în Biblie care ar părea că susţin iertarea păcatelor prin intermediari omeneşti.
“Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţine vor fi ţinute.” Ioan 20.23
“Adevărat vă spun, că orice veţi lega pe pământ, va fi legat în cer; şi orice veţi dezlega pe pământ, va fi dezlegat în cer.” Matei 18.18
În ambele situaţii, cuvintele Îi aparţin lui Iisus, sunt adresate ucenicilor şi exprimă aceeaşi idee, în forme diferite. Pentru a înţelege semnificaţia acestor cuvinte, trebuie analizat contextul în care acestea au fost spuse; voi reda mai pe larg pasajul din Matei:
“Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău. Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş. Adevărat vă spun, că orice veţi lega pe pământ, va fi legat în cer; şi orice veţi dezlega pe pământ, va fi dezlegat în cer. “ (Matei 18.15-18)
Aici este vorba despre conflicte între creştini; când o persoană îi făcuse rău alteia şi refuza să repare lucrurile, biserica trebuia să ia atitudine şi să excludă din comunitatea credincioşilor persoana vinovată. Această excludere nu era neapărat definitivă; dacă persoana în cauză se căia de răul făcut, putea fi reprimită (vezi 2 Corinteni 2.6-8). Iisus spune că în astfel de cazuri, decizia bisericii este în armonie cu decizia divină; “orice veţi lega pe pământ, va fi legat în cer”. Un proaspăt teolog mi-a spus că o traducere mai fidelă a textului original grecesc ar suna astfel: “orice veţi lega pe pământ, va fi fost legat în cer”. Cu alte cuvinte, decizia bisericii nu-L obligă pe Dumnezeu să consimtă, ci doar întăreşte decizia divină deja luată. Aici ar trebui să întrebăm un specialist în greaca veche.
În orice caz, în aceste ultime pasaje este vorba despre scandaluri publice, despre păcate care aruncă o pată asupra comunităţii credincioşilor; acestea sunt singurele faţă de care biserica trebuie să ia atitudine, însă nu interpunându-se între omul respectiv şi Dumnezeu, ci doar făcând publică fapta omului respectiv. Dumnezeu este Cel ce condamnă sau iartă păcatul cu pricina.
Ca o concluzie… O mulţime de pasaje biblice indică faptul că Iisus
este singurul intermediar între om şi Dumnezeu; doar sângele Lui poate
ierta păcatele şi omul trebuie să I se adreseze direct lui Dumnezeu
pentru aceasta. Există şi texte biblice puţin mai greu de înţeles; ne
putem lega de acestea, dându-le o interpretare care să ne convină, sau
putem lăsa Biblia să ne vorbească prin multele pasaje al căror înţeles
este evident.autor:
mihaibala.wordpress.com
.jpg)
